Atunci când sfidezi așteptările proiectate de alții și încadrările sociale, nu doar că îți crești o putere individuală nebănuită, însă te plasezi într-un registru conceptual a cărui miză este autenticitatea. Andreea Ignătescu își conduce viața după propriile reguli, fără dorința de a demonstra cuiva ceva. Nu îi plac funcțiile, așa cum nu i-au plăcut nici validările școlare:
„Când eram în școală, mama era profesoară de fizică și, cumva, toți aveau așteptarea ca eu să fiu bună la acest obiect. Instinctele mele au fost, însă, ca întotdeauna să fac doar ce-mi place. Iar mie mi-a plăcut să învăț la engleză. Am fost olimpică la engleză nu pentru a dovedi ceva, ci din pură plăcere. Nu am vânat niciodată note, iar când am terminat examenele de Bacalureat cu 10 am înțeles că lucrurile se pot face la fel de bine ghidate doar de pasiune”.
Să fii în viața profesională așa cum ești în viața personală este un demers de aliniere cu tine însuți pentru Andreea Ignătescu. Într-o societate ca cea românească, ghidată de aparențe și conformare, Andreea poate părea o rebelă atunci când spune că preferă să-și exploreze creativitatea în locul acumulării de noi responsabilități manageriale:
„Whenever somebody draws a circle for me, I immediately want to step out of it. Cu alte cuvinte, atunci când am fost prinsă într-o cultură organizațională prea verticală, prea corporate, prea rigidă, nu am ezitat să fac schimbarea”.
Absolventă de Studii Europene la Cluj-Napoca, Andreea și-a descoperit pasiunea pentru călătorii încă din facultate, acestea rămânând o constantă a vieții ei:
„Microbul explorărilor s-a trezit odată cu programul Work&Travel. Am mers în State de mai multe ori cu viză de muncă și după partea de work venea mereu partea de travel. Am găsit mereu mijloacele de a călători cu bugete foarte mici și așa am văzut suficient de multe orașe din State. Acum, ca și atunci, călătoresc pentru a vedea și a înțelege oameni cât mai diferiți. Vreau să le cunosc cultura, orașele, să stau în casele lor și să mănânc din mâncarea lor. Încerc să văd lucrurile din perspectiva lor și îmi propun ca în orice călătorie pe care o încep să nu-mi proiectez prejudecățile sau stereotipurile. Când plec undeva fac mereu un circuit, nu mă limitez la un obiectiv turistic. Nu sunt turistul de resort. Sunt călătorul care pleacă cu mintea deschisă și vrea să profite la maximum de tot ceea ce îi poate oferi o altă cultură”.
În felul acesta, Andreea a explorat până acum China, Cuba, Thailanda, India, Malaezia, Canada, iar următoarele pe listă sunt Cambodgia, Vietnam și Peru. Poate și datorită călătoriilor, motto-ul care o ghidează în viață pe Andreea este:
„Stop thinking, start feeling! Uităm adesea că cea mai mare piedică în calea dezvoltării noastre este chiar propriul nostru creier care ne ghidează mereu spre cele mai conservatoare soluții. Mizăm prea mult pe creier când inima este cea care îți dă posibilitatea să visezi și să sclipești”.
Pentru Andreea, să te cunoști pe tine însuți și să te arăți lumii așa cum ești este cea mai mare dovadă de putere personală. Autenticitatea este firul roșu pe care ea îl urmează în viața privată și în cea profesională:
„Este important să-ți faci auzită vocea, chiar dacă ea este distinctă de curentul general. Mulți pleacă de la ideea că jobul trebuie să fie un cumul în crescendo de funcții și responsabilități. Ceea ce mă interesează pe mine este să fac ce-mi place și să descopăr noi și noi straturi ale muncii mele. Spre exemplu acum cred că, în pofida faptului că nu sunt nici fotograf, nici grafician, nici art designer, am o înclinație spre partea estetică a comunicării. Sunt mulțumită și mândră de conținuturile pe care le realizez pentru campaniile nostre de promovare de la Iulius Mall Cluj. Lucrez cu o echipă faină, împreună cu care am reușit să avem creație de calitate chiar și în cele mai neobișnuite condiții, cum a fost perioada de restricții din pandemie”.
Recunoaște cu nonșalanță că în primii doi ani și-ar fi dat demisia în fiecare an. Cu toate acestea, a rămas:
„Oamenii m-au ținut, mi-a plăcut relația love&hate. Mă simt bine unde sunt și cu ceea ce fac, iar asta este cel mai important pentru mine. Am libertatea de a mă exprima, nu mi se pun bețe în roate, pot să experimentez”.
În afara călătoriilor, Andreei îi place să meargă pe munte, să facă yoga, să mediteze, să se conecteze la natură, să exploreze piețele de vechituri din întreaga lume. Să se joace cu decorațiunile interioare și să asculte muzică, mai ales jazz.
Andreea, îți dorim să-ți urmezi mereu inima și pasiunile! Ne bucurăm să te avem printre #OameniiIulius.
Scurtă introducere în arta vieții predată de #OameniiIulius
Work from home sau work from office?
From office. Urăsc online-ul, chestiile de remote sunt o barieră mare. Natural, noi, oamenii, nu suntem făcuți să stăm la distanță unii de alții.
Vin sau bere?
Vara, bere, când e foarte cald. Seara, pe chill jazz, vin oricând.
Mare sau munte?
Ambele.
Teatru sau film?
Ambele. Teatru oricand e o piesă bună și the right mood. Filmul e consumabil oricând.
Morning person sau night person?
Nocturnă.
Cafea sau ceai?
Am băut niște ceaiuri extraodinare în China, dar când ai șapte ședinte și șapte deadline-uri, vreo două cafele sunt puține.
Dog person sau cat person?
Clar dog.
Dacă ai fi o melodie care ar fi aceea?
De jazz, oricum ceva experimental, diferit de la un concert la altul.
Dacă ți s-ar da o super putere ce ai face cu ea?
M-aș stresa să nu o irosesc.
Dacă nu te-ai fi născut româncă, ce altă naționalitate ai fi vrut să ai?
Eram invidioasă pe pașaportul american.
Dintre toate orașele lumii, care ți se pare cel mai entuziasmant?
New York-ul este un oraș extraodinar, am fost de vreo șapte ori acolo, m-aș întoarce oricând. Singapore este fascinant, dar are reguli împovărătoare, iar Mumbai este ugly-delicious. Pentru că sunt solară, mi-ar plăcea un oraș de la mare, mediteranean.
