Daniela Tofan – Traducerea este un efort permanent de recreare cu resursele din propria limbă

Daniela Tofan este Head of Translation Department din cadrul grupului IULIUS, o meserie pe care a ales-o din pasiune, încă din anii de școală:


„În clasa a cincea m-am îndrăgostit de engleză și de atunci am rămas sub vraja ei. În liceu am oscilat o perioadă între jurnalism, teatru și limbi străine, însă am ales limbile străine pentru că acolo era chemarea cea mai mare. Interesant este că în timpul facultății am pornit încă de la început cu ideea că vreau să devin translator. Din păcate, la momentul respectiv, în facultatea pe care o urmam nu se formau translatori, ci în special viitori profesori. Atunci când eram eu studentă, singura secție de traductologie era la Cluj. Eu însă eram la Iași și aici am rămas. Însă un drum pe care vrei să mergi devine la un moment dat realitate, dacă îți dorești suficient de tare.”


Așa a fost și în cazul Danielei, care, după mai mulți ani de profesorat, a profitat de oportunitatea de a-și împlini visul de a face din traducere și interpretare o meserie:


„Am îndrăgit meseria de profesor, pentru că mie îmi plac copiii. Am obținut rezultate extraordinare într-o școală de cartier, fără pretenții, pentru că obiectivul meu a fost ca acei copii să progreseze în raport cu ei înșiși. Am vrut însă să plec de la catedră pentru că sistemul nu își respecta profesorii”.


Din 2003, Daniela a preluat departamentul de traduceri de la IULIUS, pe care l-a dezvoltat și l-a mărit. Crede cu tărie că orice organizație care se respectă își înființează propriul departament de traduceri, pentru că întreaga cultură europeană se bazează pe capacitatea de a traduce:


„Companiile, organizațiile, instituțiile care au departamente de traducere au, după părerea mea, un respect crescut pentru limbă și sensurile ei. De altfel, atunci când am venit la IULIUS, misiunea principală a departamentului era de a traduce cărți de specialitate pe care să le pună la dispoziția oamenilor din companie. Mi s-a părut atunci o investiție extraordinară în oameni”.


Peste ani, departamentul Danielei s-a transformat într-unul pivot, care deservește toate departamentele din orașele unde activează compania:


„Traducem de la contracte de toate felurile, documentație tehnică, cursuri, prezentări, conferințe și până la anumite e-mailuri. Traducerile de business te motivează să înveți mereu lucruri noi, pentru că este un domeniu extrem de dinamic.”


Departamentul Danielei numără cinci membri, iar dorința ei cea mai mare este de a menţine şi spori în continuare performanţele echipei. Despre traducere și interpretare, Daniela are un punct de vedere foarte interesant:


„În mod esențial, traducerea este un efort permanent de recreare a unui mesaj cu ajutorul resurselor din propria limbă. Calitatea traducerii ține de stăruința traducătorului de a găsi cea mai naturală formulă pentru a exprima mesajul pe care îl traduce. Cei care fac bine asta nu sunt doar oameni care stăpânesc un vocabular bogat, ci sunt adevărați artiști ai limbii.”


Daniela crede că pentru a fi un bun traducător trebuie să ai o permanentă dorință de cunoaștere, capacitate de a fi organizat, plăcere de a comunica și multă perseverență. Pentru Daniela, IULIUS înseamnă locul în care ea s-a dezvoltat profesional mai mult decât oriunde altundeva:


„IULIUS este căminul meu, unde eu am crescut profesional, unde am avut posibilitatea să fac ceea ce mi-am dorit. Este o companie cu rezultate, care a continuat să împingă limitele, să investească în oameni și să le arate respect, apreciere și motivație. Ceea ce m-a bucurat încă de la început a fost libertatea pe care am avut-o de a-mi găsi locul în departament și în firmă. Este un loc în care noi ne simțim foarte bine și venim cu plăcere și cu drag.”


Teama de greșeală este cea mai mare barieră în calea unui traducător, iar Daniela spune că a greși este de fapt o mare oportunitate pentru a deveni mai bun. De aceea, gândindu-se la viitorii traducători, Daniela îi sfătuiește să accepte orice provocare, să studieze, să se expună greșelii, pentru că doar așa vor învăța.


Danielei îi place să râdă mult. Alături de familia ei mare, de prieteni și colegi. Spune că își trage seva din oamenii buni care o înconjoară și de la cele trei pisici pe care le îngrijește. În tinerețe a cochetat cu teatrul, pentru că îi plăcea, și în continuare este interesată să exploreze ipostazele unui personaj dintr-un film sau dintr-o carte. Nuanțele personalității unui om o fascinează și acum și nu degeaba marele ei hobby au rămas, de fapt, oamenii.


Atunci când se gândește la viitor, singurul lucru care o sperie pe Daniela este superficialitatea impusă de evoluția tehnologică și de aici, incapacitatea oamenilor de a mai filtra mesajul corect în marea de informații.


Daniela, îți mulțumim că ne ajuți de atâția ani să transmitem forma cea mai adecvată a mesajului către partenerii noștri, într-o limbă îngrijită și corectă. Îți dorim să rămâi același om îndrăgostit de cuvinte și de oameni!


Scurtă introducere în arta vieții, predată de #OameniiIULIUS
 

Work from home sau work from office?

Ambele, dar odată cu pandemia am descoperit că pot fi mai productivă de acasă.

 

Vin sau bere?

Vin, clar. Vara unul alb sau rosé, iarna unul roșu.

 

Mare sau munte?

Mare aș zice. E briza, șoapta mării, bălăceala, zumzetul oamenilor.

 

Teatru sau film?

Teatru. Filmele sunt imediat disponibile, sunt consumabile. La teatru ai omul în față, îl simți cum a intrat în pielea personajului. Plus, aerul și mirosul unui teatru.

 

Morning person sau night person?

Mai degrabă nocturnă.

 

Cafea sau ceai?

Cafea. La ibric.

 

Dog person sau cat person?

I-aș lua pe toți acasă. Cat person când sunt la mine acasă și cat and dog person când merg la alții acasă și le au pe ambele.

 

Dacă ți s-ar da o super putere, ce ai face cu ea?

Aș vindeca de boli, de suferințe.

 

Ultima carte citită sau cartea la care ai vrea să revii mereu

Cartea mea de suflet este „Pe aripile vântului”. Cea mai ferfeniță carte pe care o am.

 

Dacă nu te-ai fi născut româncă, ce altă naționalitate ai fi vrut să ai?

Franțuzoaică, pentru eleganța, șarmul, culoarea lor.

 

Dintre toate orașele lumii, care ți se pare cel mai entuziasmant? Viena, pentru amestecul de cultură, istorie și actualitate.