Gabriela Oroian – O femeie care a răzbătut într-o lume a bărbaților

Gabriela Oroian este ceea ce uzual numim o femeie puternică. Toată viața a reușit să se impună în medii grele, dominate de bărbați, fără ca acestea să o oprească sau să o înfrângă. Și-ar fi dorit mult să practice medicina, un vis pe care fiica sa l-a transformat în realitate, însă părinții au împins-o spre Politehnică. A terminat Facultatea de Mecanică din Iași în 1989. După un prim an care i s-a părut greu, din anul doi, datorită diversificării materiilor, dar și fratelui său, totul a devenit mai ușor și mai frumos.


„Am terminat facultatea cu medii foarte mari, chiar dacă la început am vrut să abandonez și să dau admitere la medicină. Tata, devenit părinte la 40 de ani și având experiența armatei, ne-a învățat să fim ordonați și ne-a crescut în spiritul că tot ceea ce se așteaptă de la noi este să învățăm”.


Părinții i-au cultivat și spiritul antreprenorial, precum și responsabilitatea lucrului bine făcut:


„Ne-au învățat să ne câștigăm banii. Am avut crescătorie de nutrii, iar misiunea noastră era de a le da mâncare și de a le face curat. Toți banii câștigați din vânzarea nutriilor erau pe cecurile noastre. În vacanța de vară, munceam și la fabrica unde tata era director. Voia să ne arate că între muncă și răsplată este o legătură directă”.


După facultate, așa cum se obișnuia atunci, Gabriela a fost repartizată ca inginer la Agromec Bârlad, iar după 6 luni a fost numită inginer șef unde avea sub conducere peste douăzeci de secții de mecanizare și unde munceau 200 de oameni.


„Era un mediu masculin, răspunderea era foarte mare, însă eu am oferit mereu respect și, la rândul meu, am fost respectată. Poate și datorită firii mele bătăioase și minții de inginer, m-am simțit întotdeauna mai bine cu bărbații decât cu femeile”.


De la Agromec Bârlad, Gabriela a plecat în 1998 la o firmă româno-germană specializată în mecanizare unde a rămas până în 2001, când s-a mutat la Iași și a preluat cu fratele ei o mică fabrică de panificație care aparținea Mitropoliei Moldovei.


„A fost o experiență intensă, în care am muncit enorm. Și eu și fratele meu eram ambițioși, voiam să facem o pâine curată, fără amelioratori, după rețete tradiționale. Am adus rețetar din Germania, ne trezeam la patru dimineața pentru a face pâinea, mai ales atunci când muncitorii au început să plece în străinătate la muncă. Cu tot efortul și stăruința noastră, a trebuie să renunțăm la această afacere. Utilajele erau prea îmbătrânite și nu mai găseam forța de muncă necesară”.


După această etapă intensă, Gabriela a hotărât în 2005 să urmeze un curs de securitate în muncă, cu toate specializările, ITM, evaluare de risc și master. Din 2008 s-a angajat la Iulius Mall din Iași, iar din 2010 a preluat și Palas Iași, la început pentru partea de șantier, ulterior pentru angajări, instructaje, securitate și sănătate.


„Deși aparent m-am liniștit, și de data aceasta am o mare provocare pentru care mă simt responsabilă sută la sută, ceea ce mă face să fiu în gardă tot timpul. Inginerul, omul tehnic din mine este numai ochi și urechi la tot ceea ce se întâmplă și vreau ca totul să fie la adăpost de orice risc. Probabil că de multe ori par a avea concomitent rolul de producător, regizor, scenarist, însă este de datoria mea să sesizez și să caut soluții la probleme”.


În ciuda învelișului dur, Gabriela este o îndrăgostită de artă și muzică. Îi place să picteze, iar pe vremea când era studentă, din banii economisiți își cumpăra viniluri cu muzica preferată. Fiicei sale i-a transmis dragul de oameni și de medicină, iar dacă ar fi să-i dea un sfat ei sau oricărui alt tânăr, acela ar fi să fie mai îndrăzneți și să se pună mai bine în valoare.


În timpul liber, Gabriela împreună cu fiica sa își iau rucsacul în spate și călătoresc mult. Așa au mers în Elveția, Grecia, Ungaria sau în Portugalia. Următoarele pe listă sunt Barcelona, Paris.


Gabriela, îți mulțumim pentru tăria, spiritul și puterea ta de muncă!


Scurtă introducere în arta vieții, predată de #OameniiIulius
 

Work from home sau work from office?

Pentru mine, munca de acasă este exclusă. Prin jobul meu trebuie să fiu pe teren.

 

Vin sau bere?

Vinul roșu, mai ales cel de țară.

 

Mare sau munte?

Mi-a plăcut de mică muntele. În vacanța de vară era o regulă să mergem la mare și apoi la munte.

 

Teatru sau film?

Ambele. În ultima perioadă nu prea am mai ajuns la teatru, din păcate. Am însă un coleg de facultate care este directorul Teatrului Național și îmi face plăcere să merg să-l văd jucând.

 

Matinală sau nocturnă?

Matinală.

 

Cafea sau ceai?

Cafeaua bună. Nu-mi lipsește cafeaua din bagaj. De fiecare dată când merg în vacanțe îmi cumpăr cafeaua cea mai bună.

 

Dog person sau cat person?

Ambele. La casă am avut și pisică si câine, un Saint Bernard. Acum, de vreo trei ani avem o pisică, Chupsita.

 

Dacă ți s-ar da o super putere ce ai face cu ea?

Să vindec oamenii.

 

Dacă nu te-ai fi născut român, ce altă naționalitate ai fi vrut să ai?

Naționalitatea unei țări unde oamenii zâmbesc mult.

 

Dacă ar fi să ieși la o cafea cu o persoană publică la vin sau la o cafea, care ar fi aceea?

Morgan Freeman, iar de la noi Andreea Esca.