Neculai Petrescu – Am devenit ceea ce am visat și am mai mult decât aș fi sperat

Are doar 26 de ani, o energie de neoprit și convingerea că trăiește într-o lume plină de oportunități. Poate și din acest motiv debordează de încredere, iar prezența lui este a unui om fericit. Ce îl face să fie așa, dincolo de entuziasmul tinereții ? Neculai spune că bucuria de a face ceea ce-i place. Un privilegiu la care unii au acces de mici, iar alții trudesc toată viața pentru a afla la ce sunt buni și care le este locul în lume. Pentru Neculai Petrescu, încă din copilărie s-a conturat pasiunea pentru lucruri tehnice. Își amintește că înainte de a se juca cu o jucărie sau orice alt lucru, mai întâi îl dezmembra pentru a-i cunoaște mecanismele. Așa s-a întâmplat și mai târziu cu ceasurile, telefoanele, televizoarele. A avut și mentori buni, tatăl și bunicul, amândoi electricieni de frunte:


„Suntem electricieni din tată în fiu și când eram mic visam să devin ca tata și bunicul. Am devenit ceea ce am visat și am mai mult decât aș fi sperat. După Liceul Tehnic am mers la Facultatea de Electrotehnică din Iași. Am și lucrat, încă din primul an. La început lucrări mici, apoi tot mai mari”.


Așa se face că, după primul an de facultate, Neculai a ajuns să lucreze la modernizarea instalației electrice a Iulius Town Timișoara printr-o firmă subcontractoare. Însă acela nu a fost primul contact cu IULIUS. Neculai mai avusese lucrări la Palas Iași, din postura de colaborator:


„Prin anul întâi de facultate, împreună cu un prieten postam anunțuri pe OLX cu serviciile pe care le ofeream. Într-o zi m-a sunat cineva și m-a întrebat dacă nu vreau să vin la Palas pentru niște lucrări. Am spus da. Urma să lucrăm mai ales seara, noaptea. Mi-a dat întâlnire la o anumită oră și mi-a spus să mă uit după o mașină care vede bine noaptea. Abia după aceea, discutând cu prietenul meu, ne-am dat seama că asta însemna că are numărul la mașină VBN. Și așa a început istoria mea cu IULIUS”.


S-a descurcat atât de bine, încât i s-a propus să vină la Timișoara și apoi să și rămână acolo, motiv pentru care s-a mutat și cu facultatea în inima Banatului. Mult timp, Neculai a mers în paralel cu serviciul și studiile universitare, la început facultatea, apoi masterul. Pentru că se transferase de la Iași, iar la Timișoara nu i s-au echivalat în întregime primii doi ani de facultate, Neculai a mers și la cursurile pentru primul și al doilea an. Și dacă nu era destul, după ce termina cu munca și cursurile, pentru un ban în plus spăla vase la un hotel sau livra pizza.


„Rețeta mea pentru a reuși în viață e simplă. În primul rând, plăcere și pasiune pentru ceea ce faci. Eu mi-am impus ceva. Dacă după trei zile nu sunt fericit, a patra zi îmi dau demisia. În al doilea rând, munca. Am 26 de ani și o experiență de 7 ani. Dacă nu muncești, nu o va face altul pentru tine. La mine munca e plăcere”.


După anii în care a lucrat pe șantier, la partea de dezvoltare și instalații, Neculai este acum parte a echipei de mentenanță:


„În mentenanță este mult mai ușor decât pe șantier. Faptul că am făcut ani de zile instalații mă ajută în ceea ce fac acum. Cu toate acestea, caut să învăț mereu de la cei care au o experiență mai mare decât a mea. Îmi place mult că avem o echipă foarte strânsă. Directorul tehnic este un model pentru noi”.


Perseverent și dornic de învățare continuă, Neculai este încrezător în propriile forțe și în ceea ce îi rezervă viitorul. În ceea ce-l privește, face tot ceea ce ține de el pentru ca visurile să i se îndeplinească. Are de partea lui tinerețea dar și echilibrul mental pe care i-l dă familia lui, cu care regretă că nu are mai mult timp de petrecut:


„Am mereu ceva de făcut. Pe lângă job, mi-am continuat pasiunea pentru reparații electrice și am un mic atelier. E hobby-ul meu care mă ține mereu în priză și ocupat. Recent chiar am refuzat niște lucrări pentru că am o fetiță mică cu care vreau să-mi petrec mai mult din timpul meu liber”.


Ori de câte ori poate și are puțin mai mult timp, Neculai merge în Moldova pentru a-și revedea părinții și pe bunica de 78 de ani, care chiar și acum este o bună șahistă și îl bate de fiecare dată. Reuniunile de familie au fost dintotdeauna pentru el o întoarcere la rădăcini și o sursă de mare bucurie și energie bună. Viața i-a „aruncat” pe mulți în toate colțurile Europei, așa că revederea în formulă completă e mai dificilă, însă de fiecare dată entuziasmul e maxim.


Neculai, energia ta este contagioasă! Îți dorim să rămâi la fel de determinat și să realizezi tot ceea ce ți-ai propus în viață!


Scurtă introducere în arta vieții, predată de #OameniiIULIUS
 

Vin sau bere?

Bere. Nefiltrată.

 

Mare sau munte?

Munte. Pentru că mă face să gândesc mai bine și mă provoacă.

 

Matinal sau nocturn?

Cred că le-am experimentat pe amândouă, însă în timp am învățat că respectarea programului de somn este importantă.

 

Dacă ți s-ar da o super putere, ce ai face cu ea?

Aș face pe toată lumea fericită. I-aș ajuta pe oameni să fie mai sinceri cu ei și să descopere ceea ce le place.

 

Dacă nu te-ai fi născut român, ce altă naționalitate ai fi vrut să ai?

American. Îmi place tare cum își desfac ei mașinile și le repară, pasiunea pentru muncă și dinamismul lor. Cu toate acestea, eu nu am uitat cine sunt și de unde mă trag. Sunt un băiat de la țară, din Moldova, iar părinții au făcut tot ceea ce au putut ei să ne fie bine.

 

Dacă ar fi să ieși cu cineva pe care îl admiri la o cafea, cine ar fi acea persoană?

Aș ieși cu Leon Dănăilă. Îmi plac oamenii în vârstă, cu care ai atât de multe de discutat. Și când merg acasă la un prieten sau coleg, îmi place să stau de vorbă cu bătrânii lor din casă. Simt că am mereu ce învăța de la ei.

 

Care este orașul care ți se pare cel mai palpitant din lume?

Clar New York, fără dubii.