Vlad Samoil, inginerul constructor care a pus gardul șantierelor Palas Iași și Iulius Town

Încă de când era mic, Vlad Samoil a știut că meștereala nu este doar o seducție trecătoare și care aparține copilăriei. Forța ei s-a menținut peste ani și l-a călăuzit spre a deveni inginer constructor. Cu claritatea pe care doar memoria copilariei ți-o dă, Vlad își amintește, de parcă ar fi fost ieri, cum chinuia un scaun al bunicului în care bătea cuie:


„Bunelul avea un scaun de lemn și de fiecare dată când megeam la el îi ceream un pumn de cuie, pe care le băteam de zor în el. Doar de dragul de a face asta, îi ceream mereu scăunelul’’.


Băiețelul de atunci a devenit inginerul constructor de astăzi, Project Manager la Iulius Town Timișoara și un veteran al grupului IULIUS. Un inginer îndrăgostit de meseria lui și de felul în care aceasta i-a umplut viața. Un profesionist care este mândru de ceea ce a realizat, recunoscător pentru ceea ce a învățat și trăit, deschis și curios pentru ceea ce îi rezervă viitorul:


„Atunci când privesc în urmă, sunt mândru să spun: eu sunt inginerul care a pus gardul de șantier la două mari proiecte de dezvoltare ale grupului Iulius. Am fost primul la Palas și tot primul la Timișoara. Sunt pasionat de ceea ce fac tot timpul și simt că fiecare zi vine cu doza ei de extraodinar’’.


La IULIUS, Vlad spune că era inevitabil să ajungă. Încă din primii ani ca inginer avusese de-a face cu grupul în calitate de angajat al unui furnizor și intuise de atunci forța și energia companiei. Atunci când au apărut primele anunțuri de recrutare pentru proiectul Palas, Vlad și-a depus CV-ul, chiar dacă asta ar fi presupus relocarea în Iași. Iar Vlad nu doar că a venit la Iași, ci și la Timișoara, oraș care i-a devenit acasă. În ciuda provocărilor, Vlad spune că ceea ce l-a motivat și l-a făcut să rămână alături de grupul IULIUS au fost încrederea uriașă acordată și libertatea de a lua decizii și de a te dezvolta:


„Aveam doar 27 de ani când am fost numit șef de șantier la unul dintre cele mai complexe proiecte de dezvoltare urbană din țară. Eram în al nouălea cer, pentru că încrederea oferită a funcționat drept cel mai tare stimulent. Aveam libertate în decizii și mi s-a oferit totul pentru a avea cele mai bune rezultate, de la logistică la materiale, la consultanță și resurse umane. Toate acestea mi-au oferit siguranța și confortul de a veni cu cele mai bune soluții și de a fi creativ. Când ești la IULIUS, ai un sentiment de siguranță, care te ajută să fii creativ’’.


De atunci, Vlad a condus echipe diverse, cu zeci și sute de oameni, din culturi și țări diferite, iar trecutul lui sportiv, de jucător de baschet profesionist, l-a ajutat și de data aceasta în efortul de coordonare și armonizare a diferențelor. Cumva, sportul l-a pregătit să lucreze mai bine cu oamenii și i-a cultivat simțul responsabilității:


„Am jucat baschet din clasa a cincea până în anul trei de facultate. Am fost campion național la baschet, divizia B, am făcut și antrenorat. Sportul și-a lăsat amprenta asupra mea, pentru că el vine cu pasiune, dar și cu o mare doză de ambiție, muncă și responsabilitate. Sportul a fost prima temelie la ceea ce înseamnă învățarea muncii în echipă’’.


Despre actuala echipă pe care o conduce, Vlad spune că este extrem de motivată și unită:


„Îmi place să lucrez cu oamenii. Am o echipă unită, ne bazăm unii pe alții și fiecare dintre noi este concentrat să-și facă treaba bine. Am colegi care sunt 500% dedicați. Suntem preocupați de ce rămâne în urma noastră, iar în toți acești ani ne-am dat seama că am atins un nivel de profesionalism care nu este cu nimic mai prejos decât cel al omologilor noștri din afară. Suntem versatili, adaptabili și riguroși”.


Chiar dacă Vlad simte că a ajuns în vârful carierei sale, privește anii care vin cu entuziasm și curiozitate:


„Toți avem de învățat în fiecare zi. Am acumulat multă experiență și încredere în proiectele de până acum și simt că în următoarele voi da tot ceea ce știu mai bine. Am primit tot ce își putea dori un inginer și un manager, iar acum a venit timpul să întorc, să inspir, să modelez”.


Chiar dacă anul de pandemie a venit cu doza lui de incertitudine, Vlad crede că acesta a fost și o oportunitate pentru a găsi noi soluții:


„Din fericire, noi nu am oprit activitatea în niciun moment, iar șantierele au continuat proiectele începute. Greu a fost doar să găsim formula prin care să avem fluxuri sigure pentru toți lucrătorii, în special pentru cei străini. Însă am găsit soluții și am învățat unii de la alții”.


Dincolo de profesie, cea mai mare împlinire a lui Vlad este fiului lui, Rareș. Cu Rareș împarte aceeași pasiune pentru baschet și, deseori, se regăsesc tată și fiu în fața coșului, jucând umăr la umăr. Îi mai plac escapadele cu motorul alături de soție, iar liniștea și-o regăsește în grădinărit.



Scurtă introducere în arta vieții, predată de #OameniiIULIUS

Vin sau bere?

La 40 nu poate fi altceva decât vin. Roșu. Preferabil italian, dar merge și românesc.

Mare sau munte?

Mare, pentru liniște și contemplare.

Film sau teatru?

În ultima perioadă film, chiar dacă în copilărie mergeam mult cu mama la teatru, tata fiind mașinist acolo.

Morning glory sau night glory?

Mă culc târziu și mă trezesc devreme, deci, ambele.

Cafea sau ceai?

Espresso scurt cu o linguriță și jumătate de zahăr.

Dog person sau cat person?

Dog person. Am un labrador, Paky.

Dacă nu te-ai fi născut român, ce altă naționalitate ți-ar fi plăcut să ai?

Italian. Am lucrat mult cu italienii. Au pasiune, au carismă, s-au născut designeri.

Dintre toate orașele lumii, pe care l-ai alege pentru stil de viață și oportunități?

Aș alege două, în special pentru ceea ce au reușit să creeze ca dezvoltare: Dubai și Singapore.

Care este cel mai influent om din lume?

Elon Musk, pentru felul în care structurează lumea.

Dacă ai fi un super erou, ce ai face cu super puterea ta?

I-aș face pe oameni mai buni.

Vlad, îți mulțumim pentru pasiunea, profesionalismul și loialitatea ta! Ești unul dintre #OameniiIULIUS pentru care avem cea mai mare admirație.