„Într-un an, în preajma zilei de naştere a Amaliei Dumitriu, încercam cu Andreea Simionovici să îi sugerăm ce desert am vrea să aducă la birou şi am pus sticky notes cu textul <<Cuşma lui Guguţă>> peste tot: pe agendă, pe scaun, în poşetă, în dulapuri, la fiecare pas găsea câte un bileţel. Şi acum ne amuzăm pe această temă”, rememorează Ioana Tihulcă din echipa HR IULIUS. O amintire caracteristică pentru întregul departament, căruia îi place să echilibreze momentele intense de la birou cu sesiuni de râs, bună-dispoziţie şi cu.....delicii dulci, vinerea.
Fiecare angajat IULIUS a interacţionat, inevitabil, măcar o dată, cu „oamenii de la HR”. Printre contracte de angajare, cereri de concediu şi alte chestiuni birocratice, prea puţini am avut, însă, răgaz să istorisim împreună, să descoperim ce oameni grozavi sunt. Veselă, sociabilă, empatică, muncitoare, comunicativă, pusă pe şotii, hotărâtă, unită, de încredere, rezistentă, ambiţioasă, în continuă viteză şi devotată. Aceasta este echipa HR a grupului IULIUS, care, deşi este formată din 15 persoane, răspândite în patru oraşe din ţară, funcţionează ca un motor al unei maşini bine făcute.
Recrutor, consilier, mentor, sursă de încredere pentru angajaţi, salarizare, responsabil de integrarea noilor angajaţi, de retenţia şi motivarea personalului, persoană de legătură între angajaţi și management sunt doar câteva dintre rolurile pe care le îndeplinesc colegii noştri. Departamentul HR este inima oricărei companii, iar cel de la IULIUS nu face excepţie. Gestionarea a peste 1.200 de persoane, cu specializări şi caractere dintre cele mai diverse, nu este un task facil, însă colegii noştri îi fac faţă cu brio.
Asemeni versatilei organizaţii pe care o reprezintă, şi echipa HR este un caleidoscop de personalităţi, oameni cu pasiuni, talente sau aspiraţii inedite, dar toţi cu un suflet mare şi poftă de viaţă. Şi cu zâmbetul pe buze. Ba chiar cu voioşie debordantă care, uneori, se aude de la câteva birouri distanţă. Pentru că aşa le stă bine oamenilor care au făcut din „dragul de oameni” o profesie. Colegi, să cunoaştem mai bine echipa HR IULIUS!
Pavlova, ski şi flamenco
„Prima amintire legată de echipa de la Iaşi este de atunci când am intrat în birou şi am văzut o cameră cu peste 10 persoane, în care se auzea un zumzăit continuu şi mă întrebam: oare unde am venit?”, spune Luciana Neamţu, recruter la IULIUS. Şi da, echipa de la Iaşi te poate intimida la prima vedere, însă odată depăşită bariera de început, îţi devine a doua familie. Când era copil, Luciana îşi dorea să devină pilot de avioane, de aici şi dorinţa de a călători timp de un an şi să ajungă în cât mai multe locuri. Luciana este o persoană tonică, optimistă, care pare că zâmbeşte de la prima oră a dimineţii, astfel că dacă ar fi să instituie o regulă pentru toată lumea, aceasta ar fi o zi de zâmbete şi sinceritate, în care orice gând să fie împărtăşit.
Oana Dracşineanu, colega de birou, îi împărtăşeşte optimismul, jovialitatea şi crezul că zâmbetul şi bunătatea arătată unii altora ar schimba lumea. Îşi apreciază mult colegii, de la care continuă să înveţe chiar şi după trei ani petrecuţi în compania lor. Fire curioasă, energică şi practică, Oana obişnuieşte „să îşi bage nasul în zone tehnice, de genul reparații electrocasnice, văruit, vopsit”, având o pasiune pentru desen şi colorat. De altfel, Oana dorea să devină învăţătoare însă, dacă la acest vis a renunţat între timp, la cel de a conduce o motocicletă, dacă îşi învinge teama, încă mai meditează. Este familistă convinsă şi, dacă ar fi să ajungă pe o insulă, departe de civilizaţie, cu siguranţă nu ar lipsi cei doi copii, soţul şi...o tigaie. O regulă nescrisă în departament? „După finalizarea sesiunilor de evaluare anuală, trebuie să fac Pavlova”.
Alexandra Vornicu, Specialist Employer Branding, este pasionată de oameni, pe care îi face plăcere să îi descopere, să le afle poveştile. Uşurinţa în a discuta cu oameni necunoscuţi, faptul că îşi face facil prieteni şi iubeşte să se implice în multe proiecte, cu şi pentru oameni, sunt trăsături definitorii ale personalităţii ei, fiind mereu înconjurată de persoane dragi, la job sau în timpul liber. Originară din Piatra Neamţ, Alexandra îndrăgeşte muntele şi skiul, dar şi gastronomia, astfel că nu e de mirare că, dacă ar naufragia pe o insulă „sigur mi-aş deschide un restaurant pentru naufragiați”. 😊 Şi-ar fi dorit să fie actriţă şi i-ar plăcea să învețe să cânte la pian: „visez să cânt într-o zonă centrală, dintr-o capitală a lumii.”
Pe acordurile coloanei sonore din „Le fabuleux destin dʼAmélie Poulain”, film în care şi-ar fi dorit să joace, ajungem în „paşi de dans” spre o altă Amalia (Dumitriu). Ca şi protagonista filmului, pe Amalia o caracterizează pofta de viaţă, umorul, facerea de bine şi zâmbetul cald. Iar la HR se râde mult. „Cea mai amuzantă întâmplare de la birou a fost sceneta pe care două dintre colegele mele cele faine (Andreea şi Ioana) au înregistrat-o, imitându-mă pe mine, şi mi-au trimis-o pe WhatsApp, în timp ce eram acasă, bolnavă. Au tras şi duble, ca să iasă perfect. Am râs cu lacrimi, a fost foarte reuşită. Colegii, prin glumele lor suave, mi-au arătat că ar trebui să învăţ să-mi gestionez nerăbdările, supărările, încruntările”. În copilărie se visa balerină, iar fascinaţia pentru muzică şi dans este încă prezentă, dorind să înveţe, cândva, să danseze flamenco. Dincolo de aceste pasiuni artistice, Amalia este o tipă practică şi nonconformistă, astfel că din bagajul cu lucruri indispensabile pe o insulă pustie nu ar lipsi un cuţit, telefonul cu încărcare solară şi...bocancii. Un talent de care nu ştie nimeni? Radio speaking. Dar şi câteva cunoştinte de „hacking”, ne spune o sursă internă, Amalia găsind repede soluţii la micile „dileme” din departament într-ale computerelor.
De la Excel, pe Everest
În orice departament există, cu siguranţă, un „guru” al Excelului, program care dă bătăi de cap profanilor în domeniu. La HR, acesta este Constantin Năstase. Aude frecvent „Titi, cum se face aici?”, iar el, ca un „înţelept” al formulelor de calcul, ajută cu plăcere oricând. I-ar fi plăcut să desluşească tainele fizicii, asemeni lui Einstein, iar în pauzele de la marea ştiinţă, să joace fotbal. Consideră că echipa din care face parte este curioasă şi glumeaţă, iar dacă ar face o regulă pentru o zi, toată lumea ar avea flexibilitate în a-şi organiza singură programul de lucru, în funcţie de task-uri. Gluma preferată (ca între oameni de HR): „Oare să îmi dau demisia?”.
Copilă fiind, când se lăsa în voia visurilor, Ioana Tihulcă se închipuia actriţă, mizând pe şarmul personal, care o ajută să se facă plăcută de cei din jur. Trăsătură, care, crede ea, o defineşte. Cel mai bun sfat primit de la colegi este să rămână calmă, întrucât fiecare problemă are o rezolvare. Undeva în viitor, şi-ar dori să hoinărească prin tărâmul încărcat de istorie al Angliei, iar din bagaj, cu siguranţă, nu i-ar lipsi Kindle-ul încărcat de cărţi. Ioana ţine mult la punctualitate, astfel că îşi aminteşte că „în prima zi de lucru, am ajuns atât de devreme la birou, încât a trebuit să aştept să vină cineva să descuie uşa biroului”. Şi tot de rigoarea ei pentru respectarea timpului se leagă şi prima amintire a Andreei Simionovici: „În prima zi la birou, am întârziat cinci minute, iar Ioana mi-a zis, la sfârşitul programului, că ne vedem a doua zi, la 9, nu la 9 şi 5. Râdem de fiecare dată când ne amintim.”
Pe Andreea este foarte posibil să o vezi seara la o sesiune de jogging. Sau la competiţiile de alergare din ţară. Ori pe un pisc de munte. Sportul este marea sa pasiune, recent descoperită, care nu doar că o relaxează, dar a determinat-o să privească momentele dificile ca pe oportunităţi de dezvoltare. Sfat care, sub altă formă, a venit şi din partea colegilor. „Să mă detaşez de emoţiile provocate de momentele dificile, privindu-le pe ca pe un film” a fost cel mai bun îndemn primit de la cei cu care petrece opt ore pe zi. Şi, din nou, umorul care îi caracterizează pe colegi face ca atmosfera de la birou să fie mai relaxantă, iar zilele de lucru, memorabile. „Filmarea pe care am făcut-o împreună cu Ioana, în care am imitat-o pe Amalia cum reacţionează când se enervează” este cea mai amuzantă întâmplare de la birou de care îşi aminteşte. „The sky’s the limit” pentru Andreea. Sau, mai bine: cei 8.849 m ai celui mai înalt punct de pe Pământ, o ascensiune pe Everest fiind pe lista ei de dorinţe pentru viitor.
Aspiraţii la înălţime are şi Ramona Raţă, care şi-ar dori să sară cu parapanta. Într-un exerciţiu de imaginaţie, pe o insulă pustie ar lua: „un topor (doar cu cuţitul nu mă descurc să adun lemne pentru foc); o plasă de pescuit sau o undiţă şi o barcă (poate mă plictisesc şi vreau să revin pe continent 😊, dar e bună şi de adăpost)”. Micuţa Ramona îşi dorea, nici mai mult, nici mai puţin, decât să fie om mare. „Mare greşeală”, punctează ea glumeţ, trădându-şi firea ludică şi plăcerea de a se bucura de lucrurile mici, ca un copil, emoţii de care nu ar trebui să uităm chiar dacă am devenit adulţi. „Prima amintire din departament este legată de o îmbrăţişare caldă venită din partea unei colege”. Ramona consideră că oamenii sunt cea mai importantă resursă a unei organizaţii: „Echipa este cea care dă viaţă companiei, este maşinăria care învârte rotiţele din spatele acesteia”.
Prima zi la IULIUS a Mihaelei Maxim a coincis cu prima zi de după minivacanţa de Paşte, astfel că „toată lumea era foarte ocupată şi serioasă, pentru că avea mult de lucru. Însă, am descoperit că suntem un grup de oameni veseli, iar întâmplări amuzante apar aproape zilnic”. Telefonul, o carte şi o cană de cafea sunt trei lucruri de care Mihaela nu s-ar despărţi nici măcar pe o insulă. Şi, pentru că veni vorba de locuri exotice şi frumoase, colegei noastre i-ar fi plăcut să fie într-o scenă din filmul Avatar, înconjurată de toate acele peisaje naturale impresionante. Când era copil, ar fi dorit să devină medic. O relaxează pictura pe numere şi, dacă ar avea vreodată ocazia, nu s-ar da în lături în a experimenta senzaţii tari, precum o plimbare cu un mountain rousse.
Micuţa Frida Kahlo de la HR
Veleităţi artistice şi poftă de adrenalină are şi Bianca Ursache, junioara departamentului. Desenează, în creion şi în tempera, iar tabla din birou devine, adesea, un veritabil şevalet, care capătă viaţă şi culoare. Şi-ar dori să sară cu paraşuta, să facă yoga şi să cutreiere America. O regulă universală, timp de o zi? Toată lumea în jeanşi! O admiră pe Frida Kahlo, iar când era mică şi-ar fi dorit să fie avocat sau romancieră, astfel că este firească dorinţa de a nu fi despărţită, nici măcar pe o insula exotică, de dulapul ei cu cărţi. „Ce îmi amintesc cel mai bine din perioada de început este că, de Sfânta Maria, toţi cei din departament s-au adunat în jurul meu. Iniţial, am crezut că am făcut ceva greşit, eram şi nouă, dar de fapt îmi luaseră un cadou”.
De la Iaşi, ajungem în Bucovina, la Iulius Mall Suceava. Larisa Gogolincă a venit în echipa HR IULIUS în plină carantină naţională, astfel că începutul ei în companie este oarecum atipic, iar pe colegii din departament nu a avut ocazia să îi cunoască decât virtual, pe Teams. Însă, îşi aduce aminte cu drag de glumele colegului de la Marketing, Ciprian, din primele zile de pandemie, când „avea grijă mereu să am tonusul bun”. Empatică şi bun ascultător în viaţa de zi cu zi, Larisa ştie să se apropie de oameni şi să le înţeleagă problemele, de aceea, până la 18 ani şi-a dorit să devină medic. Dacă ar fi trăit în alte timpuri, i-ar fi plăcut să fie un personaj emblematic şi deschizător de drumuri precum Marie Curie.
Alin Juca este omul de HR de la Iulius Town Timişoara. Voia să devină pilot când era copil, dar acum şi-ar dori să experimenteze senzaţiile tari oferite de o plimbare cu un motor. De altfel, „în continuă viteză” este sintagma care, crede el, caracterizează foarte bine echipa. „Şi mâine e o zi” este sfatul cel mai bun primit de la colegi, iar dacă ar putea să facă o regulă doar pentru 24 de ore, Alin consideră că ar fi interesant un schimb de roluri sau funcţii.
Alina Turda, de la Cluj-Napoca, se visa, când era de-o şchioapă, „femeie de afaceri, care să se îmbrace elegant la serviciu”. Destinul i-a pregătit altă carieră, însă chiar în centrul de fashion şi business al Ardealului, la Iulius Mall. Îi plac foarte mult viaţa şi jobul pe care le are, iar calmul ardelenesc şi atitudinea empatică ajută mult atunci când trebuie să le acorde colegilor încurajări şi un oarecare „sprijin psihologic”. De altfel, ataşamentul pentru oamenii cu care împarte orele de serviciu se simte şi atunci când vorbeşte de cele mai preţioase momente trăite la birou: „Amintiri deosebite sunt de la zilele noastre de naştere, când, de obicei, colegii ne surprind cu cadouri şi urări dintre cele mai frumoase”. Şi-a propus să viziteze, cândva, fabulosul oraş al lui Gaudi, Barcelona.
Din amfiteatrul facultăţii direct în echipa HR a Iulius Mall Cluj. Andreea Burlacu a devenit angajat full time în urma unui program de internship, anul trecut. Dacă ar putea să implementeze o regulă pentru toată lumea, aceasta ar fi „pauza de cafea pe modelul suedez, aşa numita FIKA, prin care colegii de birou se întâlnesc pentru a petrece momente unice împreună, se cunosc mai bine, se deconectează și se relaxează, fără discuții work related”. Şi-ar fi dorit să devină medic veterinar şi, dacă acest plan din copilărie a luat altă formă, visul de a vizita cetatea eternă a Romei şi să se bucure din plin de artă, clădiri şi vibe este trecut pe lista de „în curând”.
Povestea HR IULIUS nu este completă fără Cristina Dogaru, managerul departamentului şi cea care coordonează, îndrumă, consiliază, armonizează personalităţile atât de diverse şi ţine unită echipa. Pentru mulţi angajaţi, dar mai cu seamă pentru cei veniţi în perioada de început a companiei, „aventura” lor în IULIUS a debutat cu o întâlnire cu doamna Cristina, care a pus bazele departamentului şi l-a dezvoltat în timp. „Am fost primul angajat al departamentului HR, pe care l-am creat mai mult autodidactic. Aici am avut posibilitatea de a implementa proiecte, de a defini strategii și de a mă implica, într-o manieră în care sunt convinsă că nu aș fi putut-o face în altă companie. Atât eu, cât și întreaga echipă, am crescut cu IULIUS”.
Cristina îşi aminteşte că prima zi de lucru, în februarie 2003, a fost derutantă şi provocatoare. „IULIUS era primul loc de muncă de când venisem în Moldova la finalul anului 2002, iar acela a fost momentul în care am intrat în contact cu oamenii de aici, cu un ritm alert din toate punctele de vedere. Derutantă, pentru că am fost lăsată să mă descurc singură și provocatoare, pentru că tocmai acest lucru m-a impulsionat”.
Fire caldă, empatică, energică, deschisă la dialog şi receptivă la idei noi pentru oameni, de 19 ani Cristina face ceea ce îi place, alături de echipa sa, şi îşi ia de la birou doza de energie. „Când am venit în companie, o persoană de la Contabilitate făcea state de plată și angajări. Erau în jur de 100 de persoane. Acum, avem o echipă de peste zece ori mai mare. Este cu totul deosebit să vezi cum oameni pe care i-ai angajat, fără experiență și timizi, devin profesioniști reprezentativi nu doar pentru companie, ci pentru întreaga industrie. Pentru că știi că tu le-ai deschis primul ușa, te bucuri de succesul lor, la fel de mult ca și pentru al tău”.
MEET THE TEAM!
Litera legii: Cristina Dogaru
Seriosul: Alin Juca
The funny ones – întreaga echipă
Tânăr şi neliniştit: Andreea Simionovici, Ramona Raţă
Am o idee: Alexandra Vornicu
Nu lăsa pe mâine ce poți face astăzi: Alina Turda şi Andreea Burlacu
Excel/omul cu cifrele: Titi (Constantin) Năstase
Întotdeauna la timp: Larisa Gogolincă şi Bianca Ursache
„Pe de altă parte”: Oana Dracşineanu
„Bubule”: Luciana Neamţu
În aparenţă Sf. Filofteia: Amalia Dumitriu
„Internaţionala”: Ioana Tihulcă
„Pe mine de ce nu m-aţi anunţat?”: Mihaela Maxim
Material realizat de Simona Teodorescu, Departament PR