VIRUSBUSTERS – ECHIPA IT IULIUS

Echipa IT nu are nevoie de introducere. Cu toţii ne-am intersectat, măcar o dată, cu băieţii care ne pregătesc laptopurile, ne păzesc serverele de viruşi, hackeri, atacuri informatice, SPAM-uri şi alte bâzdâgănii virtuale cu nume complicate, cu „potenţial de malware” şi, în general, ne răspund, calm şi fără ridicat din sprâncene, la întrebările noastre un pic cam....să spunem „stângace” într-ale Informaticii.


Pentru multă vreme, IT-ul de la noi era cunoscut şi ca „Departamentul Daniel”. Şi asta de la cei trei de „Dan” care lucrau aici, de parcă prenumele a fost o condiţie eliminatorie la angajare. Între timp, unul a plecat, Daniel Podaru şi Daniel Leonte au rămas, iar echipa s-a extins şi i-a „adoptat” pe Florin Ştefură şi Cătălin Vicoveanu.


Ei bine, nu doar pasiunea pentru tehnică şi IT este elementul comun al celor patru colegi ai noştri. Ci şi înclinaţia lor spre hobby-uri care, deşi nu au nicio legătură unul cu celălalt, se remarcă prin caracterul lor.... „atipic” pentru nişte oameni pasionaţi de ştiinţă. Aşa că, dacă vreţi să aflaţi care este legătura între terapia de cuplu, pancetta afumată, „operaţiunea monstrul”, tâmplăria japoneză, agricultură, palmieri, un şarpe, pisici, multe pisici, foarte multe pisici, daţi scroll mai departe!


„Demonul afumării” întrupat într-un inginer IT


„Iniţial nu a existat un departament IT. Am fost primul din <<specia mea>>. Nu aveam loc nici în organigramă şi nici într-un birou. Am creat acest departament şi, împreună cu ai mei colegi, ne-am găsit loc atât în organigramă, cât şi fizic, într-un birou”, îşi aminteşte Daniel Podaru. Cum arată biroul sau, mai bine zis, „bârlogul” celor de la IT? Cu multe monitoare, minimum trei de om. Apoi: cabluri, imprimante, laptopuri, componente hardware, hard disk-uri externe, şurubele şi multe alte echipamente, totul într-un aparent haos, dar unul controlat.


Calm, mai mereu zâmbitor, întotdeauna dispus să ajute, cu un simţ al umorului când blând, când caustic, Daniel este managerul departamentului IT şi omul care crede că a ţine pasul, din punct de vedere tehnologic şi informaţional cu ceea ce se întâmplă în domeniu, este esenţial în activitatea sa. „Probabil atipic pentru un şef de departament, dar activitatea mea este managerială în proporţie de 15-20%, restul fiind operaţională. Deci, contribui semnificativ la rezolvarea problemelor apărute, nu sunt un şef spectator, care doar dă ordine. Nu cer niciodată nimănui să facă ce nu aş face eu. Întrucât am convingerea că lumea merge înainte cu sau fără noi, mă străduiesc ca, împreună cu ai mei colegi să asigurăm nu doar buna funcţionare a sistemelor IT curente, ci să împingem lucrurile înainte, pregătind acum uneltele cu care ceilalţi colegi vor lucra peste luni sau chiar ani. Trebuie să ţinem pasul cu tot ce se întâmplă în jurul nostru. Până acum chiar ne-a reuşit”.

Ochelarii cu rame rotunde, care te duc cu gândul la un Harry Potter studios şi cuminte, probabil nu ar devoala niciodată că Daniel este, după cum el însuşi se descrie, „un vulcan”. „Mă străduiesc să fiu calm şi civilizat cu toţi din jurul meu, chiar şi în momente de criză – sper să îmi şi iasă, voi puteţi confirma...sau nu. Înăuntru, însă, nu sunt mereu atât de calm, vulcanul clocoteşte. Am convingerea că, prezentând partenerilor de dialog o atitudine super-civilizată, calmă, pozitivă, dar fermă, obligi pe toţi să răspundă la fel. Cred că e una dintre căile prin care lumea poate deveni mai bună şi forţează poate civilizarea”. Iar acest „vulcan” începe să clocotească, uneori, şi acasă, sub o altă formă. „În fiecare an, în perioada sărbătorilor de iarnă, simt nevoia să afum totul. Şi, aşa, produc tot felul de bunătăţi: pancetta, prosciutto, pastrame. După ce demonul afumării se potoleşte, revin la normal”. Alte pasiuni? „Pescuitul, care m-a însoţit de mic copil, mai nou grădinăritul, şi mai nou, afumatul, şi, desigur, îngrijirea animalelor. Sunt mândrul posesor a trei motani superbi şi a unui şarpe”. Cât se poate de firesc, nu? 🤨 Şarpele, din specia corn snake şi botezat Apep (zeul demon-șarpe în mitologia egipteană), a fost cumpărat de fiul lui Daniel în urmă cu 10 ani, iar acum măsoară 1,8 m lungime.

Când era puşti, Daniel se visa comandant de navă militară, astfel că e de înţeles exigenţa pentru rigoare şi perfecţiune pe care o aplică în munca pe care o face. „Sunt destul de obsedat de ideea că lucrurile trebuie făcute impecabil. De fapt, atât de obsedat încât nu pot lăsa lucruri precar rezolvate nici măcar dacă sunt singurul care o ştie. Dacă sunt, totuşi, forţat să fac lucrurile la o calitate sub standardul meu autoimpus, sufăr😊”. Deşi nu a devenit cadru militar, se poate spune că Daniel, împreună cu echipa, „luptă” pe frontul IT şi consideră o reuşită faptul că, în cei 15 ani de activitate, niciun atac informaţional, la care a fost supusă reţeaua Iulius, nu s-a finalizat cu succes.


Când nu este în faţa computerului, lui Daniel îi place să pescuiască, iar „dovezile” furnizate ne arată că este un pescar destul de norocos. Dacă ar juca într-un film, „Operaţiunea monstru” ar fi acela. O regulă pentru toată lumea? „Aş face o regulă permanentă: nimeni să nu mai poată minţi. Lucruri interesante s-ar întâmpla...”.


Şurubăreală pe calculator şi în lemn


Trecem la al doilea Daniel din departament (Leonte), care se descrie ca fiind un tip liniştit şi serios, iar asta putem să confirmăm şi noi. Este responsabil de crearea conturilor de domeniu, de generarea drepturilor de acces, de monitorizarea diverselor sisteme informatice şi de acordarea de suport colegilor. Dacă i-a sărit vreodată ţandăra când a fost întrebat, pentru a 100-a oară, „cum funcţionează imprimanta asta nouă?”, nu am şti să spunem. 😊


Când era copil, şi-ar fi dorit să ajungă un mare atlet: „eram foarte bun la probele de viteză, sărituri garduri sau sărituri în lungime. Mă antrenam foarte mult, de cele mai multe ori doar duminica eram liber. Din păcate, a trebuit să renunţ la acest vis din cauza unor probleme de sănătate care m-ar fi împiedicat oricum să fac performanţă”.


Calmul şi răbdarea înnăscute îl ajută în pasiunea pe care o are pentru tâmplăria tradiţională. În timpul liber, lui Daniel îi place să lucreze cu lemnul, astfel că 90% din mobilierul din casă este realizat cu propriile-i mâini. „Anul acesta sper să termin de amenajat un mic atelier acasă, unde să pot să-mi fac de cap”. Iar tâmplăria japoneză şi, în special, Kumiko, tehnică de asamblare a pieselor din lemn fără utilizarea de cuie, se află pe lista de lucruri pe care vrea să le facă în viitor.

O altă îndeletnicire de care se ocupă cu plăcere este îngrijirea celor peste 50 ghivece cu plante pe care le are acasă. „Neobişnuit la mine cred că este grădinăritul. Acum 25 de ani nici prin cap nu mi-ar fi trecut că mă voi ocupa cu plăcere de aşa ceva. Este o pasiune în familie, nici noi nu ştim unde să mai punem ghivecele. Problema este iarna, când trebuie să le asigurăm o temperatură mai scăzută şi destulă lumină. Avem tot felul de plante, inclusiv doi palmieri plantaţi de mine acum 20 de ani 😁”, mai spune Daniel.


Dexter în camera serverelor


Florin Ştefură este şi el pasionat de creşterea plantelor, însă, ahtiat după tehnologie cum e, şi-ar dori ca totul din jurul lui să fie automatizat. Astfel, „nu mă las până nu reuşesc să dau de mâncare la păsări cu ajutorul lui Google (asta ţine de răbdarea pe care o am) sau să crească plantele din grădină singure, tot automatizat, grădinăritul şi viaţa la ţară fiind o pasiune ascunsă”.

Lui Florin i-a plăcut dintotdeauna să şurubărească şi tot cu asta se ocupă şi în departamentul IT IULIUS, unde pregăteşte calculatoarele noilor colegi şi repară tot ce se strică în companie în materie de computere şi laptopuri. Mai ştiţi desenele animate cu Dexter, băieţelul geniu care inventează, în laboratorul lui secret, tot felul de tehnologii? Aşa îşi aminteşte Florin că s-a simţit atunci când a intrat în camera serverelor: „am zis că aici este de mine, mă vedeam un mic Dexter între atâtea servere, calculatoare, cabluri”.

Când era copil, se visa mecanic de locomotivă, „dar mi-a trecut repede când am văzut cât de neagră e vaselina 😊.” Dincolo de spiritul lui evident ludic, Florin este un tip care apreciază seriozitatea şi şi-ar dori ca lumea din jur să fie mai bună şi să ierte mai uşor. Consideră că cele mai neobişnuite preocupări ale lui sunt gătitul şi agricultura.


IT-ist glumeţ, pasionat de psihologie, sudură şi pisici


Cătălin Vicoveanu completează departamentul IT, dar şi lista de oameni IULIUS cu hobby-uri oarecum în contrast cu meseria pe care o au la birou. „În momentul de faţă, psihologia începe să câştige teren ca şi dezvoltare personală şi profesională. Însă, de când mă ştiu, am avut un cablu sau un şurub prin buzunare. Din fragedă pruncie m-am simţit atras de tehnică, tatăl meu fiind precursorul pasiunii mele”.

Comunicaţiile reprezintă prioritatea lui Cătălin în departament, însă preia cu plăcere orice task unde expertiza sa poate fi de ajutor. Pe lângă dragostea pentru tehnică, în ultimii ani, Cătălin a făcut o pasiune pentru psihologie, pe care a transformat-o şi în domeniu de studiu, fiind student în primul an de master, la specializarea „Psihoterapie de cuplu și familie”. Cea mai neobişnuită preocupare a sa este sudura sau lucrul cu metalul. Ca şi restul colegilor, Cătălin este iubitor şi deţinător de pisici, mai precis 9 la număr.

Şi-ar dori să facă bungee jumping sau paraşutism şi, dacă ar fi să implementeze o regulă pentru toată lumea, aceea ar fi „o zi în care fiecare ar trebui să spună trei bancuri: dimineaţa, în pauza de masă şi înainte de sfârşitul programului”.


Umorul este, de altfel, trăsătura comună a celor patru colegi. Pe lângă glumele din departament, pe care nu au dorit să ni le devoaleze pentru „a nu părea ciudaţi” şi pentru că „sunt greu de înţeles, fiind glume de IT-işti”, cei patru au şi alte preocupări hazlii: „cântatul colindelor în iunie, fredonarea <<impecabilă>> a unor bine-cunoscute şlagăre internaţionale de mult apuse sau adăugarea de cuvinte noi în dicţionarele unor limbi străine. În momentul de faţă, lucrăm intens la o nouă ediţie a dicţonarului de limbă rusă”, spune Cătălin.


MEET THE TEAM!


Daniel Leonte – „ştiu eu mai bine”

Cătălin Vicoveanu – „destul de tânăr şi foarte neliniştit”

Florin Ştefură – „apele liniştite sunt adânci”

Daniel Podaru – Rommel („un om de carieră, care ştie ce face”; n.r. de la comandantul militar german Erwin Rommel)


Suntem mândri să fiți #OameniiIULIUS!


Material realizat de Simona Teodorescu, Departament PR