În timp ce primul copil al familiei are toate trăsăturile unui performer, iar copilul cel mic pe cele ale unui aventurier, copilul mijlociu este prin definiție pacificatorul, diplomatul, liantul, spun psihologii care s-au concentrat pe studierea copiilor în funcție de locul pe care îl ocupă în familie. Cristina Ionescu este sora mijlocie între doi frați, și și-a petrecut copilăria încercând să armonizeze relațiile dintre frații ei, mediind și înțelegând provocările fiecăruia dintre ei:
„Am fost încă din copilărie vocea celui care nu este de față. Rolul meu de copil de mijloc al familiei a fost mereu de mediator. Mi-am dezvoltat încă de atunci capacitatea de negociere și tactul diplomatic, pe care le folosesc cu succes ca adult, și, acum ca și atunci, sunt un liant în colectivul de colegi”.
Cristinei Ionescu i-a plăcut de mică să citească și a crezut că va merge către filologie la facultate. Totuși, în liceu s-a răzgândit și a ales Studii Economice și Afaceri Internaționale la Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor în Iași, chiar dacă alegerea a pus-o față în față cu matematica, unde a trebuit să recupereze:
„Sunt o fire bătăioasă și nu mă las până nu răzbat. Așa a fost și cu matematica, a fost greu la început, însă am reușit să recuperez cu succes”.
Un punct de cotitură în dezvoltarea ei ca adult a fost bursa Erasmus din Franța, la Rouen:
„Stagiul Erasmus a fost ca o maturizare accelerată, proba că pot face față singură într-un mediu complet diferit, cu o limbă nouă și nimic familiar în jur. Experiența mi-a dat aripi, mi-a deschis noi orizonturi și m-a făcut mai încrezătoare”.
După Erasmusul de studiu, Cristina a aplicat pentru un Erasmus de lucru în Turcia, unde i-a ajutat timp de trei luni pe studenții turci să aplice pentru bursă în Europa. La finalizarea masterului, Cristina s-a angajat la IULIUS, în ultima etapa a dezvoltarii proiectului Palas, în departamentul de Achiziții:
„Era pe atunci o echipă majoritar masculină, foarte veselă, dar și foarte responsabilă. M-a ajutat iarăși exercițiul din copilărie de a lucra alături de băieți. Deși era o perioadă cu multă presiune, zilele treceau cu umor și optimism. Încă de la început, colegii m-au investit cu multă încredere. Am acoperit partea de documentare, negociere și livrare pe relația cu furnizorii internaționali. Am acceptat provocarea cu mare entuziasm pentru că situațiile noi și oamenii diferiți te fac să fii o versiune mai bună profesional”.
Față de perioada de început, Cristina crede că a evoluat foarte mult, în special ca perspectivă:
„Acum față de atunci simt că nimic nu este imposibil. Adesea primesc de la colegii mei o poză, un «vis», iar eu sunt cea care ajut ca acel «vis» să devină realitate. Motto-ul meu în viață este «nu primești ceea ce meriți, ci ceea ce negociezi». Cred că negocierea, care implică toate aspectele din viața noastră, este o aptitudine insuficient exploatată. Este un dans al comunicării, felul în care ajungi să-ți obții punctul de interes. Cu răbdare, cu ascultare și cu temele bine făcute înainte poți obține rezultate la care nu gândești”.
În achiziții nu poți fi impulsiv, mai spune Cristina. Pentru a face achiziții la un anumit standard, Cristina crede că răbdarea, atenția la detalii, comunicarea și abordarea win-win sunt ingredientele cheie:
„Comunicarea deschisă, dar eficientă, deschiderea de a accepta provocări sunt aspecte foarte importante în munca pe care o fac. Îmi place să acord, dar și să primesc încredere, iar încrederea o poți dobândi dacă ai în jur oameni dispuși să te învețe. În orice poziție ai fi, cu o echipă bună alături, poți evolua”.
Acesta este unul dintre motivele pentru care Cristina a ales IULIUS timp de mai bine de zece ani. Apoi, spune ea, faptul că nicio zi nu seamănă cu cealaltă și niciun proiect nu este la fel ca cel anterior au jucat un rol important în a rămâne pasionată de ceea ce face.
Odată cu venirea pe lume a băiețelului ei, Cristina a realizat cât de important este să se înțeleagă pe ea pentru a fi cea mai bună versiune de mamă pentru fiul ei. Astfel, a început să citească și să asculte multă psihoterapie. Nu și-a uitat nici prima dragoste, beletristica, lectura fiind în continuare una dintre activitățile ei preferate. Este recunoscătoare pentru tot ceea ce a primit și încearcă să fie cât mai prezentă posibil. În restul timpului liber, Cristinei îi place să gătească, să picteze, să se uite la seriale. Pictura pe numere este un hobby recent în viața ei și îi place la nebunie pentru că îi dă o satisfacție imediată.
Cristina, îți mulțumim pentru înțelepciune și pentru că ești unul dintre oamenii care ai crescut alături de noi și ai devenit un profesionist extraordinar pe care ne putem baza!
Scurtă introducere în arta vieții, predată de Oamenii Iulius
Vin sau bere?
Prosecco.
Mare sau munte?
Mare. Ador plajele cu intrare lină în apă și visez la Sardinia.
Morning person sau night person?
Am fost nocturnă până ce a sosit copilul. Am devenit matinală, dar am încă anduranță pentru nopți târzii.
Cafea sau ceai?
Cappuccino, și ca un răsfăț, cappuccino cu caramel sărat.
Dog person sau cat person?
Am avut mulți ani acasă o cățelușă, însă pot înțelege și dragostea pentru pisici.
Dacă ți s-ar da o super putere ce ai face cu ea?
Aș vindeca.
Dacă nu te-ai fi născut român, ce altă naționalitate ai fi vrut să ai?
Cred că italiancă, pentru lifestyle și stil.
Dintre toate orașele lumii, care ți se pare cel mai entuziasmant?
Îmi place Viena pentru că totul este pus la punct, însă adevărul este că oportunități sunt peste tot, important este să rămâi deschis să le vezi.
Cu ce persoană publică ai ieși la o cafea?
Cu Michelle Obama, pentru că este autentică, veselă, inteligentă.
Ce carte ai recomanda colegilor?
„Flori pentru Algernon” de Daniel Keyes.
