Toată lumea este de acord că ultimii ani de comunism au fost chinuitori, însă cum au fost ei pentru un tânăr student la acea vreme? Care era perspectiva asupra propriei vieți, care erau așteptările și cum se simțea viața atunci? Despre toate astea și tot ceea ce a urmat pentru un tânăr pe care revoluția l-a prins chiar la început de viață profesională am vorbit cu Ioan Cotoară, inginer de instalații la Iulius Mall Suceava și colegul nostru din 2017.
Despre Ioan Cotoară trebuie spus mai întâi de toate că a fost mereu un elev bun, remarcabil la desen și matematică, șef de promoție la Liceul „Petru Rareș” din Suceava. Pasiunea pentru desenul tehnic a moștenit-o oarecum din familie, cu un unchi proiectant și un tată care a lucrat în construcții, însă cel care i-a pus talentul în valoare și l-a orientat a fost profesorul de desen din liceu, la rândul lui arhitect:
„Făceam desenele la toată clasa și chiar câștigam bani din asta. La orele de desen profesorul îmi dădea să învăț teorie și în felul acesta am putut învăța mai multe tehnici”.
La facultate și-a dorit să meargă la Timișoara, pentru că împreună cu mersul la Cluj, cele două erau aspirația la acea vreme a oricărui sucevean, dar și pentru că tatăl său lucra în orașul de pe Bega. Din cauza unui incident petrecut chiar după orele de examen, nu intră la facultate în Timișoara, ci la Suceava, după ce face și serviciul militar timp de un an si trei luni . La Suceava termină Tehnologia Construcțiilor de Mașini (TCM), iar imediat după facultate se angajează ca tânăr inginer la fosta IRA (Întreprinderea de Reparații Auto) si CFCH (Combinatul de Fibre,Celuloza si Hartie Suceava). Despre acea perioadă are sentimente contradictorii. Pe de o parte, era entuziasmul tinereții și liniștea unui parcurs previzibil, pe de altă parte era lipsa de respect a seniorilor și atmosfera de frică și control din partea autorităților.
După Revoluție, Ioan merge la faimosul Combinat de Celuloză și Hârtie, apoi la o fabrică de seringi. Dar dincolo de job-urile pe care le avea, Ioan începe să lucreze suplimentar la ceea ce îl pasionează cu adevărat, și anume proiectare. A fost o lungă perioadă când dormea doar două ore pe noapte pentru a-și onora contractele ca proiectant, o perioadă în care a tras mult:
„Spre deosebire de generația părinților noștri, care practic ne-au aruncat în lume cu mâinile goale, noi am fost generația care a muncit din greu pentru a le asigura copiilor tot ceea ce nu am avut noi. Au fost perioade când aveam și trei joburi deodată pentru a putea oferi familiei mele tot ceea ce puteam mai bun. Mi-a plăcut însă foarte mult să fac proiectare, iar munca a fost plăcere. Am multe proiecte de care sunt mândru, de la schița caselor pentru care am lucrat, până la stațiile de benzină proiectate”.
Din 2017, Ioan Cotoară a venit la Iulius Mall Suceava ca inginer de instalații, după o viață petrecută în mari fabrici și combinate. Spre deosebire de experiențele anterioare, fundamental diferit, spune Ioan, este respectul:
„Este o echipă foarte bună, cu tineri responsabili și cu mult respect față de munca pe care o fac și față de colegi. Cred că aici mă simt cel mai bine dintre toate locurile în care am fost. Sunt un om care are două mari credințe: că performanța te poate purta spre înălțimi nebănuite și că în viață trebuie să fii un om bun, să ai un caracter frumos,o consecventa neabatuta și să iei decizii morale”.
Plăcerea de a munci și faptul că are copii buni, cu vieți profesionale împlinite, sunt cele mai mari bucurii ale lui Ioan. Este fericit că este bunic pentru trei nepoate și un nepoțel, și merge aproape lunar la Cluj să-i vadă și să petreacă timp alături de ei. Împreună cu nepoții și copiii își petrece majoritatea timpului liber, inclusiv vacanțele. Despre cum au reușit să rămână o familie unită, cheia a fost, spune Ioan, de a le fi acordat încrederea necesară copiilor.
Ioan, îți mulțumim pentru înțelepciune, pentru faptul că ești parte din echipa IULIUS și îți dorim multe bucurii alături de nepoți și copii!
Scurtă introducere în arta vieții, predată de Oamenii Iulius
Vin sau bere?
Amândouă, dar mai degrabă apă, pentru că la bătrânețe alcoolul devine o poveste periculoasă.
Mare sau munte?
Munte, deși ne place mult și marea. La munte e locul de copilărie și îți rămâne mereu o mare aducere aminte.
Teatru sau film?
Prefer teatrul, deși nu-mi place să-l joc.
Matinal sau nocturn?
Matinal devii automat cu vârsta, dar cred că întotdeauna am dormit puțin și m-am trezit devreme.
Cafea sau ceai?
Sunt bune amândouă. Prefer cafeaua fără zahăr - cred că e un necesar util pentru orice ecuație din viață.
Câini sau pisici?
Ambii, dar înclin balanța spre câini, sunt mai înțelegători.
Dacă ți s-ar da o super putere ce ai face cu ea?
Aș face ca oamenii să fie mai prietenoși, mai înțelegători și să trăiască mai mult în compania lucrurilor bune.
Dacă nu te-ai fi născut român, ce altă naționalitate ai fi vrut să ai?
Îmi place că m-am născut român, românii sunt ambițioși și pricepuți.
Dintre toate orașele lumii, care ți se pare cel mai entuziasmant?
Mă simt bine în orașul în care sunt, dar, vrând-nevrând, tot la Cluj, la copii ajung.
Cu ce persoană publică ai ieși la o bere?
Mi-aș dori să ies și cu președintele țării ca să-i întorc unele dintre idei. Prefer orice persoană care își dorește înnobilarea prin fapte și acțiuni. Cred că la orice ieșire e importantă unirea celor trei stimulări și anume: stimularea prin încredere, prin exemplu personal și prin îndeplinirea planurilor.
