Absolventă de Comunicare și Relații Publice, cu un master în Publicitate, Otilia Vieriu și-a dorit dintotdeauna un job care să presupună interacțiunea cu oamenii chiar dacă, spune ea, îi place foarte mult și să scrie. Imediat după terminarea masterului, și-a dorit să rămână în mediul academic pentru a dărui generațiilor viitoare câte puțin din cunoștințele ei, însă a renunțat la acest plan după un an de profesorat și și-a concentrat atenția și energia spre o asociație neguvernamentală, unde a fost manager de proiect. După doi ani de cauze sociale pentru copii și multe emoții, Otilia și-a dorit un mediu în care să se recompună emoțional și în care să se concentreze pe o activitate mai puțin impactantă în plan personal. Așa a fost debutul ei într-un domeniu fascinant, cel al organizării de evenimente, conferințe și târguri. Timp de mai bine de un an, Otilia a lucrat pentru o companie care organiza conferințe de arhitectură, până când, într-o zi, a văzut din autobuz mesh-urile publicitare de la Palas care anunțau peste 3.000 de locuri de muncă în Iași.
„Un gând năstrușnic a înflorit atunci în mintea mea, ce-ar fi dacă aș lucra și eu într-o bună zi în «Inima Orașului»? Odată ajunsă acasă, în efervescența imboldului de moment, am intrat pe site-ul Palas, m-am dus la secțiunea cariere și mi-am depus CV-ul. Primul interviu pentru un job în departamentul de marketing de la Palas l-am avut telefonic, în mașină, chiar în parcarea firmei la care lucram la acea vreme. Al doilea interviu a fost față în față cu top managementul și am rămas”.
De atunci, au trecut zece ani, o aniversare rotundă, atât pentru Palas, cât și pentru Otilia:
„Au fost zece ani importanți în cariera mea, ca un carusel de emoții și stări, în care am întâlnit oameni extraordinari, profesioniști desăvârșiți, oameni cu viziune, de la care am avut și am foarte multe lucruri bune de învățat. Am venit în echipa Palas atunci când aveam 26 de ani și am evoluat de la tânăra puțin temătoare și neîncrezătoare, la femeia care crede că orice este posibil, având convingerea că soluțiile încep întotdeauna să se contureze după ce se schimbă perspectiva. Într-o mare măsură, acesta este spiritul pe care l-am dobândit aici”.
În scurt timp, Otilia s-a specializat în organizarea de târguri și expoziții, de care se ocupă alături de colegii săi din departament, formând o echipă unită, în cadrul căreia deciziile se iau consensual:
„Rezonez foarte mult cu oamenii din echipa mea. Avem un stil bazat pe colaborare, nu pe competiție nesănătoasă, fiind concentrați pe a ne depăși mereu propriile recorduri. După atâția ani, cred în continuare că mai am lucruri de învățat din stilurile și cunoștințele colegilor mei din marea familie Palas”.
O zi din viața Otiliei începe cu piciorul pe accelerație, pe teren, așa cum îi place ei să spună:
„Nu m-aș vedea niciodată lucrând doar în fața unui ecran. Mie îmi plac agitația, discuțiile cu oamenii, negocierile. Prima parte a zilei ne prinde pe toți pe teren sau în jurul unui plan, discutând despre spațiile de expunere sau necesarul logistic, sincronizând factorii implicați în implementarea evenimentelor. Deși un eveniment este un mare consumator de energie, la sfârșitul fiecărui proiect prima întrebare este «What’s next?» “
Într-un an obișnuit, fără evenimente neașteptate precum o pandemie sau un război la graniță, Otilia și echipa ei organizează peste 50 de târguri, expoziții, festivaluri și alte evenimente. Etalon sunt târgurile de carte, de cariere, târgul de imobiliare sau nelipsitele târguri de artă și antichități, la care se adaugă festivalurile dedicate pasionaților de bucate alese sau băuturi fine.
Otilia crede că cel mai mult au ajutat-o în cariera ei abilitatea de a comunica, flexibilitatea și disponibilitatea de a-și asculta cu adevărat interlocutorul:
„Eu spun adesea că noi toți suntem în aceeași gară, pe același peron. Trenuri vin și pleacă, ceasul ticăie, oamenii se înghesuie uneori. Ne întâlnim cu unii, ne despărțim de alții. Se poate întâmpla să călătorim cu același tren un timp, unde cu toții ne vom dori locul cel mai bun, însă coborâm la stații diferite, fiecare are drumul și destinația sa finală. Pe acest drum, este important să ne îndreptăm privirea în stânga și în dreapta și să fim mereu atenți la ceilalți, să dăruim ceva autentic din ceea ce suntem noi”.
Deși pandemia a reconfigurat foarte multe aspecte, Otilia rămâne o optimistă în ceea ce privește viitorul:
„Eu cred că fiecare dintre noi a sădit în el experiențe, cunoștințe, abilități și este imposibil să nu găsim resursele pentru a ne ridica și a ne readapta în momentele de cumpănă. Cea mai mare frică ar trebui să rămână cea față de răul din noi pentru că marile reforme încep întotdeauna de la reforma individului”.
De când are propria familie și a devenit mămica unei fetițe adorabile, Otilia se simte o persoană fericită și împlinită. Îi place să-și petreacă timpul liber alături de familia sa, să facă drumeții și plimbări lungi în aer liber. Pentru că nu vrea să lase garda jos, nopțile, după ce o adoarme pe fetița ei, Otilia citește și urmează diferite cursuri de perfecționare.
Otilia, mulțumim pentru lecțiile de empatie și optimism! Îți dorim ca, în trenul tău, să se urce doar oameni autentici!
Scurtă introducere în arta vieții predată de #OameniiIulius
Vin sau bere?
Nu prea beau alcool, dar aș alege un vin vechi roșu oricând.
Mare sau munte?
Munte, clar. Nimic nu se compară cu priveliștea din vârful muntelui.
Teatru sau film?
La teatru e fascinant să înțelegi cum arată viața planetei de la înălțime.
Morning person sau night person?
Mai nou, night person.
Cafea sau ceai?
Un cappuccino spumos.
Dog person sau cat person?
Cat person, deși nu am animale de companie.
Dacă ți s-ar da o super putere ce ai face cu ea?
Cred că are legătură cu ce ziceam, de a face oamenii conștienți că fiecare are o super putere, un scop, o misiune, un drum, propria cursă, adică cea mai interesantă din toate câte există.
Ultima carte citită sau cartea la care ai vrea sa revii mereu
„Creierul copilului pe înțelesul părinților” este ultima carte citită. Îmi face plăcere oricând să recitesc eseistică românească: Noica, Eliade, Paler, Liiceanu, Pleșu.
Dacă nu te-ai fi născut româncă, ce altă naționalitate ai fi vrut să ai?
Apreciez francezii pentru aerul romantic, accentul cuceritor, aromele uimitoare și arta parfumeriei.
Dintre toate orașele lumii, care ți se pare cel mai entuziasmant?
Îmi place locul în care m-am născut, Iașul. Am avut oportunitatea de a mă muta, însă nu m-a tentat. Moldovenii sunt veseli, iubitori și ospitalieri. Aici sunt toți ai mei. Nu aș suporta ideea de a trăi departe de ei. Dacă ne-am muta cu toții, la modul ideal, mi-ar plăcea Barcelona.
Comments