Poate că nu toată lumea își amintește, însă intrarea la facultate la începutul anilor ’90 era un moment extrem de stresant în viața unui tânăr. Presiunea familiei era enormă, numărul locurilor disponibile în facultățile cele mai râvnite era mic, competiția imensă. Ovidiu Galan a intrat la Academia Tehnică Militară din București, încercând să meargă pe firul visului din copilărie, când, inspirat de bunicul său, și-ar fi dorit să ajungă general. Ceea ce inițial a fost un moment de mare mândrie pentru el și întreaga familie, s-a dovedit a fi în scurt timp un drum înfundat. Personalitatea rebelă și aplecarea spre curiozitate a lui Ovidiu l-au scos de prea multe ori în evidență într-un mediu care nu aprecia defel inițiativa, spontaneitatea și individualitatea. Astfel că, după primul an de regim cazon, Ovidiu a urcat definitiv milităria în pod. Decizia i-a fost grăbită când în mână i-a picat din întâmplare cartea lui Jay Conrad Levinson, „Guerrilla Marketing”:
„După ce am citit cartea asta, primul meu gând a fost să-mi găsesc un domeniu mai potrivit cu personalitatea mea. Iar asta m-a condus spre ideea de a da din nou examen la facultate pentru a intra la nou înființata secție de marketing. Nu îmi făceam mari probleme că nu voi intra, matematica era pasiunea mea. Surpriza a fost, însă, că am luat o notă mai mare la economie, anul în care nu mai lucrasem la matematică s-a cunoscut.”
Deși familia și-a făcut mari griji în legătură cu drumul ales de Ovidiu, ulterior l-a sprijinit și încurajat. Anticipând puțin viitorul, curajul de a-ți urma inima și chemarea este, de atunci, o carte pe care Ovidiu mizează în momentele cheie din viața lui. De altfel, curajul este o însușire, care îl definește:
„Curajul merge mână în mână cu responsabilitatea și lejeritatea de a încerca lucruri noi. Fără voință însă, curajul rămâne o formă fără fond. Să nu renunți este cel de-al doilea meu crez. E ca spălatul pe dinți, să faci cu consecvență și disciplină interioară pașii mici care te duc spre rezultate mari. Nu în ultimul rând, cred că sunt o persoană creativă, care gândește lateral și găsește soluții la orice problemă, pentru că, nu e așa, obstacolele apar doar pentru a găsi noi rezolvări”.
Noua cale s-a dovedit a fi potrivită pentru aspirațiile și interesele tânărului Ovidiu, iar bursa Socrates din ultimul an de facultate i-a dat multă încredere în propriile forțe:
„Plecarea în Portugalia prin programul Socrates a fost intersecția care m-a dus la IULIUS. Când am revenit în țară am avut senzația că mă întorc din viitor. Contactul cu lumea civilizată, interacțiunea cu alți colegi internaționali, accesul la cărți și informație mi-au dat aripi. Simțeam că am puterea informației. Mi-a fost ușor să intru la master și, ulterior, să mă angajez la IULIUS, chiar înainte de a finaliza studiile masterale”.
Cu toate că în urma sa au rămas sute de campanii și poziționări de brand, Ovidiu își amintește cu nostalgie cum propunerea sa de campanie din timpul procesului de recrutare s-a transformat ulterior în prima campanie pentru Iulius Mall Iași cu un slogan inversat – E mai ușor să vă arătăm ce nu vindem, iar fotografia care a fost folosită pentru vizual o păstrează și acum în birou.
De atunci și până astăzi, Ovidiu a evoluat odată cu brandul IULIUS, ocupând în acest moment poziția de director de marketing al grupului.
„Viziunea de dezvoltare a managementului ne-a forțat pe toți cei care suntem veterani în grup să evoluăm, să inovăm, să ne valorificăm din plin potențialul. Grupul s-a conturat foarte frumos în acești ani și a crescut o echipă cu valori și principii de acțiune comune”.
Când se gândește la rolul său în viitor, Ovidiu își dorește să contribuie la transformarea profesională a mai tinerilor săi colegi:
„La IULIUS mă simt ca «indianul înțelept» prin prisma experienței și lucrurilor prin care am trecut. Spre deosebire de generația mea, care a crescut în paradigma planifică și implementează, generațiile care vin în urma noastră acționează după modelul testează și învață. Am ajuns în acel punct al carierei când pot da mai departe know-how-ul meu”.
Îndrăgostit de ceea ce face, Ovidiu pune în centrul sistemului său de valori loialitatea și încrederea. La acestea se adaugă colaborarea, munca în echipă și integritatea. Pe de altă parte, Ovidiu investește un efort constant în auto-depășire și evitarea confortului, atât profesional, cât și personal. Pasionat de muzică încă din adolescență, de câțiva ani Ovidiu s-a reîntors la pasiunea sa pentru chitară.
„În liceu, cântam la chitară și visam să am o formație. M-am reapucat serios de chitară și a devenit un mare hobby, care mă încarcă cu energie. Am vrut să merg chiar mai departe cu pasiunea și să reînnod visul cu band-ul și dacă nu venea pandemia, probabil că aș fi reușit să înființez prima formație din companie. Aveam chiar și nume pentru band – În timpul liber”.
Ovidiu este și un mare devorator de filme, un pasionat de muzee și un om care caută frumosul și cunoașterea prin tot ceea ce face, experimentează, citește. Tocmai de aceea, l-am provocat să ne spună cum arată viitorul pentru el. Invocându-l pe Yuval Harari, ne-a povestit despre cum tehnologia va schimba umanitatea până la punctul de a șterge granițele între cele două, rezultând un om înzestrat cu noi puteri, mai aproape de divinitate, ceea ce va conduce spre un alt model de societate și probabil economie.
Ovidiu, îți mulțumim pentru inspirație și pentru felul în care ne ridici mereu ștacheta de a învăța mai mult, de a căuta mai bine, de a ținti mai sus!
Scurtă introducere în arta vieții, predată de #OameniiIULIUS
O persoană pe care o admiri și cu care ai vrea să stai la o cafea/ceai sau bere?
Simon Sinek. Recomand ultima lui carte, „ Jocul Infinit”.
Work from home sau work from office?
From office, categoric. Nu prea funcționează la marketing acasă, pentru că lucrăm cu meritocrația ideilor și avem nevoie ca energiile noastre să interacționeze.
Vin sau bere?
Vin roșu, sec. Merge foarte bine cu chitara.
Mare sau munte?
Amândouă. Îmi place muntele după mare.
Teatru sau film?
Film făcut de actori și regizori ai căror faimă de Hollywood a fost precedată de cariere în teatru: Nicole Kidman, Anthony Hopkins, Pedro Almodóvar. Cadre lungi în care camera zăbovește pe detalii, cum ar fi urma unei lacrimi care curge pe obraz.
Matinal sau nocturn?
Dorm foarte puțin, și din cauza filmelor, și din cauza chitării. Energia matinală e super pentru mine.
Cafea sau ceai?
Cafea. Cam 3-4 pe zi.
Dog person sau cat person?
Îmi plac câinii foarte mult. Câinele meu rough collie se va naște curând.
Dacă ai fi o melodie care ar fi aceea?
While my guitar gently weeps - Beatles.
Dacă ți s-ar da o super putere, ce ai face cu ea?
Aș omorî invidia dintre oameni. I-aș focusa pe oameni și i-aș ajuta să se compare doar cu ei înșiși.
Ultima carte citită sau cartea la care ai vrea să revii mereu
Îmi citesc cărțile ca la școală. Subliniez. Simon Sinek, „Jocul Infinit” și o carte care mi se potrivește: „Originalii” de Adam Grant.
Dacă nu te-ai fi născut român, ce altă naționalitate ai fi vrut să ai?
Eu sunt ok că sunt român, chiar dacă fiind român duci povara unei națiuni periferice. Îi admir pe estonieni pentru nivelul de digitalizare, pe finlandezi pentru sistemul de educație. Educația stă la baza civilizației. Sistemul de învățământ este cea mai importantă rotiță în dezvoltarea unei țări și de ea depind toate celelalte.
Dintre toate orașele lumii, care ți se pare cel mai ofertant?
Probabil că New York pentru avangardă, antreprenoriat, curaj și Roma pentru straturile de civilizație impecabil păstrate.
